Virgil -
...
este din nou ora patru
un patru grav colțuros
puțin lăbărțat
rece ca un bărbat adevărat
treaz
claustrofobic
inima bate în partea ei
lovindu-se de grilajul coastelor
ca un arc de primăvară
este patru
și nu înseamnă nimic
lucioasă luna îmi unge umerii
cu miere și ruj
amorțesc în mine călimările nopții
un cortegiu fără semne de punctuație
rătăcit în labirintul
din mine
adorm
Poezie:
Comentarii
Fluerașu Petre -
interesanta ideea poemului, incerci sa pleci de la un amanunt foarte mic pentru a sugera in final o stare complexa. ai insa 2 hibe majore: repetitia lui patru - inteleg ce vrei sa sugerezi prin asta, dar nu cred ca te ajuta, sunt scurte versurile, putine, si plictiseste acel patru repetat acolo finalul este foarte plat, am mai citit in nu stiu cate poezii un ultim vers "adorm" - e banal - la fel ca si labirintul, a devenit deja un cliseu, toti ne ratacim la un moment dat in noi... petre
alma -
Da, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
Virgil -
dimpotriva, acum la recitire mie imi place si mi se pare potrivit cam totul, mai putin "ca un arc de primavara". suna aiurea