tocmai când credeam
că datorită acceleratorului ăsta proiectat
să nască o particulă de Dumnezeu
așa, prin ciocniri întâmplătoare
o să-ți lași și tu garda mai jos

măcar până la nivelul buricului tău
care cred că la ora asta este cel mai alb
și mai rotund fiord
spre care mi-aș putea dori să înot
așa dement și răzbunător pe mine însumi
cum mă știi
de altfel

mi-ai plesnit peste ochi o stângă
și apoi aproape imediat
croșeul tău ucigător de dreapta

și nici măcar nu m-ai întrebat
dacă mă doare

cum făceai altădată
mai ții minte?
când oricine pe lumea asta
purta pe un obraz o cicatrice
de la dragoste

iar pe celălalt una
de la răbdare