"o, Dombi ! tu ești toată numai fericire unii spun
că ești teribilă și copleșitoare dar
mai ales înțelepții te țin la piepturile lor
o, Dombi ! nu este nimeni mai senzuală
și mai frumoasă ca tine"
am ridicat ochii și am văzut-o
căpitanul tocmai poruncise
să tragem puntea
cum de nu o mai văzusem până atunci
de atâtea ori am stat în fața ei
ea, cu părul tot mai lung și negru pe umeri
cu picioarele tot mai subțiri mereu
ne spunea adio
tot mai mică
dintre baloturile cu bumbac
cum de nu mai trăisem
ceasul acesta de amurg
când plecam în larg
ea se întorcea din zare
se oprea pe țărm
chiar în locul în care mă aflam
și îmi striga cu toată puterea
din plămânii ei mici grecii ăștia
mereu născocesc câte ceva
uite, mâine or să vă trimită după scânduri
să le așezăm aici în stive
ca pe cherestea
pe buza falezei
căpitanul sună plecarea
îl cunosc de mult
e băiat bun
a lucrat o vreme pentru mine
la fabrica de scânduri
pe când afacerea
încă mai
mergea
Comentarii
Virgil -
Da dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
Sixtus -
Chiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
Nelu Jorz -
Nu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
Sixtus -
O simpla sugestie. In stil Boba. In loc de: "pe când afacerea încă mai mergea" cam asa: "pe când afacerea încă nu începuse" ?!
bobadil -
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
bobadil -
P.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu