cum am ucis iubescul

imaginea utilizatorului AdaBarc

durează puțin
dacă privești din înalțime
nici nu știi exact cât timp a trecut
o oră, poate o viață
și n-ai învățat să uiți

de atunci mi-am ascuns
durerea
și fericirea
într-un punct

foarte sus

cât să nu te mai pot atinge

Comentarii

nu-ți fă probleme, toți trecem pe acolo. dar eu așteptam o poezie despre chestia asta. se pare că trebuie să mai aștept.

O forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu

Andu, așa’i , putea fi continuată însă nu m’am decis încă dacă e mai importantă esența. Eu cred că am scris ceea ce aveam de scris, iar faptul că nu a fost suficient este după părerea mea bine, pentru că te lasă cu gândul la ce ar fi putut fi.. Dl. Virgil, nu doresc să înșel așteptările așa că the best thing to do este să nu le aveți din parte-mi. Mai bine să vă surprind, nu? Multumesc pentru bunăvoință ambilor