Clivaj

imaginea utilizatorului Sancho Panza

acolo
nimeni nu îndrăznea să deschidă ferestrele
dar periodic vedeai câte unul
cum îşi lasă capul pe braţe
şi vomită cuvinte cu sânge
cuvintele începeau să roadă picioarele meselor
să chiţăie să amuşine cu botul lor lung
se căţărau pe mobile şi draperii
se aruncau la sânul femeilor
le muşcau sfârcurile
le intrau printre coaste
se rostogoleau spre ovare
femeile îşi desfăceau coapsele
ca-ntr-o litografie ukiyo-e
scoteau un avorton străveziu
îi zdrobeau inima cu unghia inelarului
unghia lor mirosea a poet
tavanul
se clătina ameţit
bâjbâind după o moarte curată

Comentarii

"mirosea a poet" mi se pare putin undeva spre zona glumeata (sau ironica) nu stiu daca asta ai urmarit

right, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.

Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu

Andule, da-mi voie sa am si eu finaluri slabe...din cand in cand. multumesc de comm si apreciere.

Alt registru. Interesant. Umbland la "magia neagra" a poeziei.

Poetii miros a tutun si a alcool. Probabil ca la asta se referea :)).

Alma, faina interpretarea ta...:)) dar mirosurile astea le pot suporta, pana la o anumita cota. exista altele, mai intepatoare (nu, nu vorbesc de cel e urina!, nu ma bateti!)

scirbos. un text bolnav