are iarna ochii tulburi
de fum respirat agale
noi cu oxigen în tuburi
stăm ascunși prin cuburi ale

cui mă-ntrebi cumva în taina
și-ți simt buzele pe umăr
cum o molie prin haină
taie pârtii cât să număr

fâșii reci prin piele unde
a crescut altă zapadă
cât un iglu ne-om ascunde
într-un cub de gheață-n cadă

nu-i așa că dacă iarna și-ar ieși cumva din fire
primaverile s-ar umple de noi cuburi...în neștire?