oare cum ar fi
dacă ai prinde un fluture îngenunchiind
iar pântecul meu rotund s-ar desface precum un observator astronomic
o mână ar lua fluturele din palma ta
pielea s-ar coase înlăuntru cu un râs de copil
și am privi fluturele cum zboară pe o câmpie din mine
iar în urma lui copilul ar alerga fericit?

taina aceasta a noastră ar trebui să o protejăm acoperind totul
cu multe straturi de piele-scoarțe de copac peste o prisacă în iarnă...

(....)

sunt la mijlocul punții
privesc în jur și nu-mi amintesc ce am luat de pe tipsia cu obiecte
creionul, foarfecele, galbenii sau pana
într-un târziu, copilul ia tot ce i-au pus ursitele pe tavă
într-o ordine doar de el înțeleasă
mă-ntreb de ce Iisus a început să ales să moară la 33 de ani
poate pentru că a vrut să taie pe 66 în două. atunci s-au deschis cărțile,
s-a luminat drumul.

e o criză. un fel de eu față în față cu mine, o tundere monahală a vocației
la vârsta asta balaurul din noi poate fi învins
pasul e mai sigur, glasul mai ferm
o concordanță a vocalei pe coarda sensibilă a clipei

sunt un om fericit. încep să devin eu, m-am născut într-o duminică
în miezul zilei. îmi place felul în care merg ceasornicele acolo sus
rotațiile au făcut ca acum
la 33 de ani 11 ianuarie să fie tot duminică
de după o spiță aud primul meu țipăt
în burta mamei gemea o lebădă
un tânguit mahmur a hibernare
mi-au smuls penele apoi m-au învelit într-un pergament

dacă privești atent, o să-mi vezi toate râurile
și toate stâncile de calcar
o să-mi vezi fosforul, nisipurile și ultima pagină din abecedar