8. la suprafață se produc explozii care aruncă așchii fierbinți și particule încărcate electric care, odată ajunse în apropierea ta sunt capturate de câmpul magnetic al genunchilor tăi și încep să se învârtă în spirale strânse în jurul coapselor, pântecului și gâtului tău. în sfârșit, ele intră în gura ta și, întâlnind acolo molecule de apă grea care mă susțin cu argumente astronomice, produc ceea ce se mai numește auroră sau dragoste neînchipuit de albă


7.simți?
ne dezlipim umăr de umăr și vor ieși pinguinii, șontâc-șontâc, în principiu, ultimul fiind cel mai inteligent și inconfundabil de fermecător (poți să-l păstrezi) din toate părțile putem strânge sul bulgării de zăpadă argintie, așa se spune, și câmpul foarte întins, neted, piatra aia portocalie (da, aceea), creasta asta fără culoare și muntele de-acolo, așează-l dincolo, dă-mi un sărut acum


6. pentru că practicam schiul încă de acum 4000 de ani și mă îndrăgostisem nebunește de tine, când, de la prima atingere a epidermei noastre am simțit eu (cred că și tu) pulsând în tine un soare mare, am combinat această deplasare spre roșu cu săriturile imprevizibile ale undei infinitezimală și indisciplinată, aș putea spune, pentru că, după cum vezi, mă repet, toate ascultau de bătaia singurei tale mâini rămasă liberă. câțiva ani mai târziu, când străbătusem jumătatea distanței dintre gambă și tibie, în același timp și sub același raport jumătatea acestei jumătăți, care, între același timp, se înjumătățise impardonabil, am înțeles că, pentru noi, o locomotivă care ar putea trece (în viitor) pe aici ar putea intra, din ecran în burțile noastre pline cu zăpadă, din simplul motiv că (nu-i așa?) suntem nemuritori


5. puțini sunt oamenii care se iubesc ca noi și au inversat polii magnetici ai planetei, care crește în tine în acord cu universul (care sunt), - ați observat faptul că mă folosesc de aceste paranteze pentru a crea un anume langage al frazei și un plus de tandrețe-, ultimele măsurători indicând în mod clar și distinct o mișcare continuă a miezului metalic lichid, pentru a se putea răci și provoca moartea termică a universului, ddcă acesta nu se opune prin exercitarea liberului arbitru fiind înzestrat de mama natură cu miliarde de busole, accesate cu un simplu click, prin simpla pierdere din vedere al simțului realității virtuale sau al pârtiei


4. deși nu suntem singurii exploratori ai acestei întinderi, căreia i-am putea spune spinarea lui dumnezeu și care este, la propriu, spinarea lui, el sau ea mărindu-se exponențial în toate lumile posibile, ca un fel de val sub val sau, dacă mai vrem, ca un ce multmaiadânc și multmaiînalt. fiecare planetă și fiecare galaxie (le-aș putea număra pe degete) care răsar sub geana ta suferă o modificare, uneori, atât de puternică încât, în urma râsului tău pe care îl ador, se curbează, luând formele tale, ceea ce, în anume locuri, aș putea spune că sunt cam îndrăznețe, mai ales dacă folosești un Hubble sau imaginația. nu cred că trebuie să specific faptul delasineînțeles că toate coloniile, quasarii, supernovele și misiunile spațiale declarate dispărute sunt cuprinse de o mare beatitudine rotindu-se ca-ntr-un vis în jurul tău


3. aici sunt foarte multe aisberguri cu pereții sticloși prin care ne privesc amibe, pești de aur, balauri-fluturi, balene albastre, inorogi, cămile, păsări cântătoare, gorile, omușori, îngeri albi și îngeri moi, infinite coloane și un tron pregătit pentru un rege care pășește atent lângă tine, se înclină spre tine, arată cu degetul un corn cu ciocolată fierbinte, te strânge în el, îi vezi cum intră în baie, lepădându-și veșmintele de aur pe lespezile de aur? îți mai simți picioarele? se mișcă?


2. vorbește-mi neîncetat, o, brancandier puternic, ar trebui să fim deja la adăpost....am urmărit steaua


1. înnoptăm aici, mâine ieșim la suprafață