Virgil, geneza a fost expresia "de parcă ai avea ce-mi trebuiește". Am explicat că este o licență ortografică. Nu sună românește? Nu sună clar? Crede-mă pe cuvânt că percep diferența respectivă și înțeleg logica lui "deși e".E un handicap să fii un student bun la Litere și să stâlcești limba română prin găselnițe. Și e o greșeală să polemizezi cu un discipol ce își exprimă clar și argumentat pe text din prima ce îi place și ce nu! Intervenția ta chiar o așteptam. Atât mi-a trebuit!:)) Sincer, credeam că o să te referi la textul postat și nu la o polemică banală. Dar probabil că ți-a plăcut mai mult comentariul meu decât textul. p.s. ce mai fac Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin? Mi-e dor de ei și se zvonește prin burg că le ești apropiat. Te întreb amical! Te rog nu mă subestima, după cum nici eu nu o fac cu tine! Toți avem de învățat, rămâne să alegem de la cine. Eu am ales site-ul pentru că sunt comentarii pe text. Asta mă ajută pe mine, probabil! Dacă vrei putem deschide un subiect despre gramatica structurală.:)) (trebuia să glumesc la sfârșit)!

interpretare pe text! -"urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie" : tinderea spre a intra în Istoria Literaturii Române, aceasta fiind "masiv plăpând ca o statuie" deoarece există dar e încă plăpândă în contextul Literaturii Universale, statuia semnificând un obiect de artă valoros prin sine, însă doar o statuie, o reprezentare a trecutului și a prezentului material, obiectual. . "e alpinism la rece așa sper ..." : conotativ, alpinismul implică riscuri; "la rece" - detașarea voită de implicarea afectului în această ascensiune, pentru că este o realizare să exiști în Istoria Literaturii Române; "așa sper" nesiguranța reprimării sentimentelor dar și dorința de a reuși. - "... ne sprijinesc/ prea mult vorbe de fier/" : fierul reprezintă răceala, duritatea și este oxidabil. - "bocancii însă nu vor să mai suie" : încălțămintea poetului, ceea ce protejează în alpinism extrem, sugerează limbajul, lexicul. - " te car în spate ca pe un rucsac...": ceva neapărat trebuincios ascensiunii; "în spate": mai întâi există gândul, apoi exprimarea lui artistică. - "de/ parcă ai avea ce-mi trebuiește...": îndoiala, frământarea că scopul va fi atins prin intermediul poeziei pe care o scriu. - "...căldură/ hrană și nu se oprește aici această listă/": confort, lecturi și altele. - "tu ai trac...": personificare ce își propune să ivească latura vie de fapt a poeziei, a cuvintelor, puterea lor de a reprezenta autorul și a-i oglindi trăirile de fapt. - "... impresia că ne vom prăbuși/ rea nu e... " : dovada oglindiri perfecte a poetului în poezie, prin acceptarea efectului de trac. - "... ai leșinat și ai dormit o zi/ ": încetarea pentru acest timp al actului creației. - "mă zbat în gând ca sunetul în fluier": poetul devine anxios în forma incipientă a actului creator. una dintre umilele mele păreri despre poet, poezie și raportul dintre ei. - poezia este elementul vital, indispensabil, de oglindire, de persistență în timp a autorului ei. - poetul, este cel ce se luptă pentru a reuși prin intermediul ei să devină nemuritor. Acesta sunt eu, modest, cu idei simple, și mă simt obligat să vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui poem. Vă mulțumesc pentru idei, sfaturi, opinii și pentru timpul imens acordat acestui text. Scuze alma, Profetul, Cristina pentru că am postat un text fără valoare. Eu doresc să am prieteni care să mă ajute cu tot ceea ce pot ei.În realitate sunt doar perseverent, cum am învățat de la Dorin Cozan să spun. Eu mă descrisesem ambițios. Timpul își va spune cuvântul. cu sympatheia, yester p.s. rețin Profetule. "nu văd unde este poezia" a declanșat dorința mea de a polemiza. Nu sunt decât sincer.Poți observa primul comentariu al almei, sinceră și ea.

erată "tu în colț..."