iubito, ai fundul plat ca o gondolă
întoarsă
spre dreapta bazinului meu lângă mușchii mei care nu te-au uitat
niciodată de-a pururi calofilă
subțire mireasă al meu umăr cu soț
înalt cât un lampadar în laguna
subrațului tău spânzură el îndrăgostite perechi
de mijlocul tău ca o seceră
iubitule, apă spinarea ta dulcefremătândă
se-ntinde sub baldachin sub balcoane
negre
pisici își freacă spinarea de povârniș de lună
neîncetat coadă o freacă pe coadă de stele
(îmi permit aici să intervin să-ți mărturisesc că buza ta de sus
e-o cină frugală cu limbi albastre
care-mi piaptănă stomacul-diafragma-rinichiul)
iubito, dacă aș fi poet aș asemui sânii tăi cu
două cupe de șampanie jumbo cu
două lalele albe cu
două porumbițe zburătăcind în vânt de-april cu
două tăvițe de-aur de caviar ba
poate cu trei-patru-cinci candelabre
și și în sfârșit cu pendulul lui foucault al tău pântec mirobolant
(îmi permit și eu – dacă-mi permiți, iubirea mea absolută –
să-ți mărturisesc că buza ta de jos e ca
vișina putedră zdrobită pe mărul lui adam
cu forța lucrului mecanic împletită cu teoria corzilor care
îmi par a fi miocardele noastre)
sărim cu mască sau fără?
Comentarii
Snowdon King -
mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
francisc -
Ionut, eu nu am "pretentii literare incalcite" samd.in plus, incerc sa nu vars sau altceva in șoșonii UTC-istilor poeziei romanesti. apreciez insa umorul si bunul simț. mi se pare totusi analogia ta (poezia=tovarasa meduza) un minus. la fel, nu vad necesitatea clorofilei in procesul de aglutinare a binelui si frumosului in sine, fireste.
hecatonhir -
nu știu încă să mă bucur că am scăpat (sau nu) de pretențiile literare (ce bine că erau bine conturate), cum zice amicul ionuț, dar sunt în asentimentul lui în ceea ce privește plăcerea textului. sub arhitectura de lene venețiană se imaginează un dialog viu, chiar încăntător. un cozan ascuțit stă la tulpina versului și-l scutură bine. sunt momente fericite în însăilarea cuvintelor, nu le enumăr, sunt cam multe. după precizarea că masca este obligatorie (și dacă se sare - și dacă nu) îndraznesc să menționez că aș fi numit-o eboșă pe doamna poemă. salve, cozane!
francisc -
dane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
Snowdon King -
Dorin, doamne fereste, de ce as fi suparat? Fii mai atent, analogia cu meduza se referea la poet nu la poezie, este o diferenta de nuanta. Este bine sa ai un maestru, dar unul care merita. Eu unul nu vreau decat sa te ajut prin comentariile mele pentru ca sunt sincer, chiar daca din cauza sinceritatii iti iei de cele mai multe ori pietre in cap. Salut.
yester -
frumoasă pastișă, elegantă estetic! deci kitch! săriți, asta contează:)! cu sympatheia, yester p.s. cât mai de sus!:)
francisc -
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
yester -
francisc, diferențe de nivel... ,chestii, Oxford, Webster, prostii! te îneci cu tot cu iubită... și e dramatic, la cât de frumoasă ți-o descrii:)! revin la text și mă repet pentru a fi înțeles. Ți-a reușit pastișa la nivel internațional:)! p.s. scuze că sunt atât de ... ermetic în exprimare!:) (e ultima opinie despre acest text explicată detaliat!)
francisc -
pentru un literat, mi se pare esentiala cunoasterea limbii romane (si nu numai). e iubita ta, nu trebuie s-o sugrumi sau altceva. legile internationale garanteaza dreptul la viata culturala. insa, ezoterismul afisat imi suna a naufragiu hermeneutic. stii sa inoti in afara apelor teritoriale? ma tem ca vei pica la examenul constiintei
vladimir -
Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
francisc -
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
Aritmosa -
- "neîncetat freacă coadă pe coadă" - aici îmi sună a taca-taca - eu văd aici un Romeo și o Julietă desprinși de măștile lor, jucându-se prea vizibil (ca pentru comedie) cu ele, schimbându-și-le între ei, nepăsători. nepăsători? poate nu, pentru că vor să sară. unde? în apă, în aer. vom vedea. - te simți bine cu elementele de anatomie în poezie? e doar o întrebare. deschisă. uite că mai continui și cu un: de ce?
francisc -
- - mie nu. gura trebuie inchisa. - - e gata otrava? dulce. dulce? - - numai dacă -fiti atenti, am lansat-o- stii sa cazi. pe spate. uite ca mai continui si cu: te simti bine? vacanta placuta
Aritmosa -
"freacă coadă"... asta nu-mi place. aș fi ales alt verb.
francisc -
aritmosa, aici ai dreptate. am schimbat. multumesc