Cristalul
pe care l-ai spart
erau lacrimile mele
înghețate.
Poezie:
Cristalul
pe care l-ai spart
erau lacrimile mele
înghețate.
-
Text-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic...... -
--- să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele)
Comentarii
Ela -
Impecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect și efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simți "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.
Luv -
nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
Elia -
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
Luv -
Elia, tocmai aia e. că eu aici n-am văzut nici un accident, ci o pierdere de cumpăt, mi-am imaginat totul ca pe o eliberare... iar în ceea ce privește "sarea"... :) te trimit imediat înapoi în laboratorul de chimie. știi tu...
Călin Sămărghiţan -
Mulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.