mă veţi întreba de ce textul acesta e aşa de lung
pentru că nu e un poem voi răspunde
e doar pentru socializare
aştept răspunsuri fără a pune întrebări.
vă dau şi indicii
un trotuar o baltă atît de limpede încît vezi prin ea lumea de dincolo
aşa cum ţi-ai dori-o
antecamera în care aştepţi şi poarta aceea imensă
pe care doi heruvimi cu greu ar deschide-o.
ajutător:
o cameră verde în care îţi aşezi picioarele desculţe
stai pe un scaun
la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
îşi duc nestingheriţi viaţa
pentru ei picioarele tale sunt un templu înaintea căruia se închină
şi aduc ofrande.

voi lua o scurtă pauză timp de gîndire
să vă formulaţi cu grijă întrebările
eu mi-am pregătit răspunsurile cu grijă.
pînă voi bea o cafea şi voi citi cîteva poezii
aveţi răgazul de a pătrunde în antecameră
nu uitaţi să vă descălţaţi să păşiţi uşor pe neauzite
să nu vă deranjaţi unii pe alţii
acolo sunt tronuri suficiente pentru un forum.

nu aşteptaţi un ecran sau o coală albă
vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători.

se acordă un singur premiu
cîştigător cel în a cărui lume minusculă
oamenii minusculi vor intra într-o antecameră
cu uşă imensă
într-un număr cît mai mare
pentru a socializa pe forumul deschis
la picioarele lor.

întrebări?