îmi voi arunca fricile cu tot cu desuuri
într-o gaură neagră
am să cred preţ de câteva ore că sunt o pasăre rară
cu cel mai straniu penaj
am să încerc zborul
de pe cea mai înaltă clădire din cotidian

te vei teleporta la fiecare etaj
să-mi atingi respiraţia cu degetul tău inelar
să mă aşezi în straturi admirându-mi căderea
pământul mă va primi cu aplauze
nu va fi o bubuitură
va fi o imitaţie de cutremur
ca un cântec despre zâmbetul morţii

din căderea mea vor ieşi buburuze invadând planeta
se va instaura o tăcere incomensurabilă
vântul se va juca cu amintirea catifelată

se derulează primul film documentar
despre călătoriile oaselor
staţionez în gând
putem ecraniza nopţile toamnele şi poftele mele
cum vei veni tu în fruntea oştirii cu o ramură de olivă în dinţi
cum îţi voi şterge eu lacrima cu colţul rochiei mele de muselină

îmi pun centura
cobor