pământule întreg, taci înaintea iubitului meu
când l-am văzut prima oară avea sub braț cuibul de cruci și un fir negru, aspru, îi ieșea de sub gulerul tare. fără să vadă a intrat în mine și a trecut dincolo, în cealaltă încăpere, pe care și tu o știi. în necuprinsul meu pat s-a întins ca tânărul în casa pețitoarei lui. așternutul meu s-a făcut de aur. părea că doarme de secole
eu mă leg de tine că trupul meu nu va vedea putrezirea
l-am văzut a doua zi căutându-mi prin buzunare. fuma, deci. mamă, iubitule, tu respiri? ești plin de praf! pe umeri și gură ai urme de piatră. și negru sub pleoape ai. unde mi-ai fost, nevăzutule? cât mi-a lipsit mirosul tău?
eu sunt curat ca o mamă
era și urât. mă ridicase odată de mijloc deasupra apei și mă aruncă pe mal. trei zile și trei nopți îl munciseră. apoi s-a sculat, s-a spălat pe mâini și gura lui a vorbit, aruncând particule din spuma de ras în oglindă: mă lepăd de tine, trupule. și a tras o palmă îngerului din dreapta sa. nu l-am avut niciodată
eu cresc înlăuntrul meu ca un stâlp de foc
nu-mi mai aduc aminte când l-am urmat în locul acela. din când în când aduna frunze de sequoia și-mi dădea să mănânc, privind la sânii mei ca un apucat. mâncam puțin și în grabă. tăcea. odată cu înserarea, ei veneau mai mereu și-i pipăiau vena, la baza gâtului. cea sfântă se dădea în lături când mă iubea. sau se făcea că nu are de gând să privească. țineam ochii deschiși, cred că în patru
ultima oară își spunea baletistul
și voi, cine spuneți că sunt?
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Așteptarea a fost pe măsură. Sau invers. Cineva ar spune: ar trebui să te apuci să scrii o carte. Numai că la Dorin cartea e scrisă gata. Nu mai fac aprecieri, căci ar însemna să mă repet, și nici nu vreau să și-o ia în cap. O să-ți spun când ceva nu-mi place, doar știi că am făcut-o. Dar cam demult, hm?
Ela -
Interesant este că mie îmi aceste versuri entre deux passages îmi dau senzația de conturare a unei identități, conturare a unor timpi interiori, de pași echilibrați, poate că balerinul știe să își mențină umbletul fără a atinge focul, fără a ignorea putreziciunea și lăsându-se botezat de aer. No more angels. Îmi voi ține promisiunea, voi scrie pe larg într-o zi, acum s-a amânat scrierea. Mi-ar plăcea însă ca într-o zi să văd toate acestea într-o carte. Destul de curând.
Călin Sămărghiţan -
Elaaa! nu e balerin, e baleTIST!!! Congraț (că tot văd că e moda englezicalelelor) Dorin, pentru găselniță!
Imparateasa -
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
Ela -
Aud și văd, Călin, intenționat am scris balerin, nu baletist. Fiindcă la 14 ani citeam Bacovia și îmi doream să devin baletistă. :)
francisc -
cailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
francisc -
..... iertare pt. typos
Ela -
Dorin, "no more angels" se referă la pasajul: "mă lepăd de tine, trupule. și a tras o palmă îngerului din dreapta sa. nu l-am avut niciodată" :)
francisc -
ingerul inca se (sus)ține bine aici. de aici si reactia fata de el ....oricum e invizibil :)
Ela -
bun, acum e f clar: pe trup nu l-a avut niciodată, nu pe înger. fiindcă, așa citind, se putea înțelege și că pe înger nu l-a avut niciodată.
Călin Sămărghiţan -
Băi! "Găselniță" e una, "invențiune" e alta!
Imparateasa -
Ce bine, băi. :)
francisc -
ela, ma gandesc ca a avea un inger al tau e (si) bine. a nu-l avea, la fel. cailean, nu-mi place "bai". imi faci hits? nu-i frumos, totusi.... imparateasa, apreciez umorul de calitate multumesc, din nou
Ela -
Da, Dorin. Ambele sunt benefice, și prezența și absența. Când le poți depăși, there, inside.
alma -
Prima oară când am venit aici, m-am oprit după "pământule întreg". Fiind virgulă, am revenit. Am citit până la italice. A treia oară, am înțeles și rostul. Sunt pasaje la care ai putea renunța. Ce rost are sensul lui "nu l-am avut niciodată"? Fă-l să aibă sens (acolo mai lipsesc vreo 2-3 cuvinte, pentru legătură). La fel, "eu" - o silabă care modifică ritmul interior (citește fără). Nu pentru: "părea că doarme de secole". Da pentru chei.
francisc -
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
nepotul lui rameau -
Nijinsky sau altul, exact ca el, dansind ca el dar cu iubiri deavalmasiplinedemiros.
francisc -
pe scurt, dansez prost?
hecatonhir -
văd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
francisc -
dane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
solomon -
amandoua cheile sunt potrivite. deschid aceeasi usa prin rasuciri diferite. esti in mana, dorin.
francisc -
ambele chei inchid si deschid. intrebarile nasc intrebari, raspunsurile sunt ptr copii. iar ei, ptr noi, care crestem. e bine ca exista chei, binele nu se lasa la vedere