Axa lumii care este Lumina lumii stă în acelaşi loc de la începutul creaţiei, aşa cum se descoperă în cartea Geneza după căderea în păcat. Iar echilibrul lumii este o iarnă a îndurării stând în fiinţă încă datorită rugăciunii din Getsemani. În nepăsarea de gheaţă rămâne de temut clipa când umbrela timpului se va închide şi buzele vor coborî în abis, să dea socoteală, pentru că n-au putut rosti un "da" harului de pe Golgota. Un poem care mi-a plăcut. Las un semn.