1.
La secția nr. 5 se clătesc toate țevile înainte de baia de zinc
apoi ca într-un fel de urban movie maistrul supraveghează tot procesul
uleiurile miros a urină, hala miroase a pește și - cu toate astea nimeni nu vine beat pentru că
în instițutia socialistă se pedepsesc asemenea abateri
cum ar fi
intrarea prin efracție
sustragerea țevilor
absența de la fabrică
întârzierea la schimb
avariile
mersul la biserică
fericirea poate fi un păcat capitalist
*
Muncitorii par niște zei și
asta e tot ce cunosc. Așa am învățat că muncitorii mănâncă /
că muncitorii beau, că muncitorii sunt ca o haită de câini
muncitorii fac dragoste și nu se toarnă unul pe altul
iar rudele muncitorilor sunt tot muncitori
le e e frică de lider
își iubesc liderul
așteaptă liderul să le spună ce să facă
dar, de fapt
2. urban shot
când ne-am mutat la bloc împreună
aveam deja vene, artere
erau ca niște țevi prin care curgeau genele tatălui meu iar viața era baia de zinc
în care urma să mă scald
cu mâinile lor, cu sufletul lor, cu alcoolul lor, cu umorul , cu urina lor uleioasă
își vânduseră de mult sufletul
în schimbul unei vieți fericite
așa cum fac ceilalți toți / mai târziu am aflat că
muncitorii nu plâng
ca într-un fel de urban story
după ce fabrica s-a închis
n-am mai auzit cuvântul avarie
nu s-a mai auzit cuvântul avarie
doar zdrăngănitul țevilor și patima țevilor
3.
în fond, moartea ca și rugina nu poate fi împiedicată de
nimic concret
cum ar fi
dragostea
o inimă sănătoasă
uleiurile
o rugăciune frumoasă
4.
sunt boli de sânge
este motorina care curge prin pompele
utilajelor
explozia fabricilor, moartea care de fapt e un tovarăș drag
cum zicea tatăl meu
lăsați să curgă energia, lăsați să curgă durerea ei
și în continuare lucrul începe la 6
dimineața
când cerurile par făcute din milioane de aripi ale
păsărilor negre una lângă alta
una peste alta
Comentarii
Un poem complex, un amestec
Maria - Doina -
Un poem complex, un amestec reușit de cadre, de stări, de tipologii. Mi-au plăcut fragmentele introspective și cele în care ai rostiri aforistice. De asemenea, tonul militant, imperativ, dureros, înainte de final - lăsați să curgă energia, lăsați să curgă durerea ei - ceea ce îmi dă indicii că textul se vrea a fi un fel de manifest.
Mesajul e unul amar: regimul acela a trecut, dar influențele negative încă se simt, o anume genă s-a transmis societății de azi... Finalul poemului aduce o tușă în plus mesajului pesimist dominat de resemnare când orizonturile sunt întunecate:
și în continuare lucrul începe la 6
dimineața
când cerurile par făcute din milioane de aripi ale
păsărilor negre una lângă alta
una peste alta
Mi-a plăcut. Ai reușit să dai altă valență repetițiilor și asta e de apreciat. După părerea mea, ai un stil care s-a conturat destul de bine.
Un typo la "căini". Cred că ar trebui ca spațiul dintre rânduri să fie peste tot același, exceptând spațierea dintre strofe.
ai surprins foarte bine o
sebi -
ai surprins foarte bine o atmosferă, o mentalitate. da, munictorii nu plâng, ”clasa muncitoare merge în paradis”, în zborul milioanelor de păsări negre...dar negrul nu e aici decât o nuanță cromatică reverențioasă. fericit ești când nu-ți pui prea multe întrebări. poezia aceasta are și calitatea de a-mi aminti de ”moartea e un tovarăș drag”.
uneori nu ne desparte decât un nume.
Raluca, e bine ca ai trecut
aquamarine -
Raluca, e bine ca ai trecut si mi-ai spus .
Mariana, multumesc pentru impresie. Nu stiu exact ce-a fost cu poemul asta, cum mi-a venit, dar ma bucur ca ti-a placut. Cat despre stil, nu stiu ce sa zic, poate ai dreptate, eu inca simt ca bate vantul :)
Sebi, multumesc pentru cuvinte si pentru faptul ca ti s-a parut reusita "radiografia" mea.