poema -
te rog pământule ară cu plugul tău pe genele mele culcă spicele purpurii
de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete râd copiii da este o zi de însemnat
aşa trece primăvara până în iarnă se-opreşte
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel năuntru de casă de chirpici
mă priveşte
şi repede pleacă.
Poezie:
Comentarii
textul este haotic și greu de
Virgil -
textul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
singurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Virgil
poema -
sunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
mă priveşte
şi repede pleacă.