La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră. Il cheamă peter. O umbrelă zboară prin cameră, se întoarce spre dreapta, se închide, se lovește cu vîrful de perete, revine deschisă, ca gura unui pește.
Mă scuzați.
Nu face nimic.
Imi pare sincer rău.
Dar nu face nimic. Nu se poate să vă pară sincer rău.
Dar îmi pare.
Atunci mă scuzați.
Dacă îi e sete, peter așteaptă să vină cineva; dacă i se usucă gura în timp ce urmărește zborul umbrelei, nu se mișcă din fotoliu. Chiar dacă el adoarme, umbrela își continuă drumul dreapta- poc- stînga. Se închide și deschide ca gura lui peter care sforăie. Dimineața, umbrela se oprește vertical lîngă perete. Dimineața vine femeia care face curățenie. Face pași mari, poarta bonetă albă și o mătură cu coada lungă.
Bună dimineața. Ați dormit bine?
Minunat. Dumneavoastră vă simțiți bine?
Minunat. Dar nu faceți curat prea des.
Nu, nu chiar.
Ar trebui.
Așa e, aveți dreptate.
Se uită în oglindă cum i-ar sta fără nas. Are un spațiu gol în baie, între perete și cadă, i-ar prinde bine un obiect acolo. Unul care să îi folosească; altfel, spațiile goale se umplu cu tot felul de chestii care nu-și găsesc loc altundeva. Ar fi bine sa aibă acolo un obiect nemișcat. Cum ar fi o chiuvetă veche, cum ar fi un coș pentru haine murdare. Lui peter nu i-ar sta bine fără nas, așa cum băii nu i-ar sta bine fără spațiul gol.
Cîteodată peter se simte atît de amețit și de subțire că ar putea trece prin pereți, e abur deasupra ceștii de ceai. Și seara și dimineața stă în fotoliul lui, urmărind o umbrelă. Nici măcar nu citește ziarul.
Peter, e totul în regulă cu dumneata?
Desigur.
Ți-e frig? Poate dorești o pătură?
Nu, îmi e bine așa.
Poate dorești ceva de citit?
Nu, mulțumesc, îmi e bine așa.
Vrei să pun niște muzică?
Nu, mulțumesc.
Totuși într-o zi peter se ridică și se duce la fereastră. Umbrela vine din spatele lui și îl lovește în umăr.Deci așa, spune peter și pentru prima oara îl vedem tresărind, ca o hîrtie mototolită revenind la forma de început.
Comentarii
Sapphire -
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
vladimir -
Simpatic acest peter care "se simte atît de amețit și de subțire că ar putea trece prin pereți" si despre care ne spui ca "se ridică și se duce la fereastră", musai "intr-o zi"... interesanta la citire povestica ta. Nu intru in detalii pentru ca nu scriu proza iar aici las loc specialistilor. De la unii dintre ei astept continuari la povesti cu pitici :)
persephone -
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.