margas -
prietenii mei norocoși
s-au grăbit să ajungă la tine
și uite!
au devenit mai tineri mai captivanți
decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete
acum nimeni nu mai aleargă
toți merg pe-ndelete
și vorbesc aceeași limbă
nimeni nu se mai grăbește nicăieri
și nicio întâmplare
nici eu de-acum înainte
ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare
Poezie:
Comentarii
dilema mea
francisc -
nu e ca nu pricep, pt ca daca vreau, pricep. dilema mea e insa aici mai simpla: a vorbi limba poetica, inseamna a nu vorbi?
. și ,
margas -
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
O părere şi o apreciere
Maria - Doina -
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
tot înainte
margas -
Maria(na) mulțumesc pentru aplecarea asupra acestui poem.
Nu înțeleg de ce trecerea bruscă la personal din acel 'simt' deranjează, mai ales pe unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate.
Iar cei doi de 'înainte' așa-i au sensuri 'un pic diferite' cam ca în celebra parafrază de pe vremea lui ceau-bau 'tot înainte' pentru că 'tot înainte' era mai bine...
Ne mai citim.
Aici e corect!
Maria - Doina -
Aşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
Peste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...