Aranca -
nu-mi mai amintesc de tine,
amprenta trupului tãu s-a risipit
prin valurile epidermei
prin intestine,
ca o substanțã letalã
absorbitã,
demult
îmi reprogramasem
identitatea
extirpînd
nostalgii tîrzii
demodate
cînd urmele melcilor
încã strãluceau
pe buzele dimineții
deschizînd
cangrenele sãrutului
în sarabanda veche, uzatã
atemporal
îmi înfloreste-n sînge
conturul inimii de piatrã
contraceptivul iertãrii de tine:
memoria imediatã.
19 august 2004
Poezie:
Comentarii
Djamal -
Sărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
nepotul lui rameau -
memoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
Djamal -
Buzele dimineții. Erata
Aranca -
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
lucian -
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.