m-au năpădit scaieții și să respir mi-e greu
îmi voi aprinde trupul să ardem împreună
dar dincolo de flăcări voi trece numai eu
cenușa mea de oase s-aud în vânt cum sună
întors între frunzare amețitor de-nalte
cu ochii limpeziți de cuiburile ploii
numai de-acolo încă îmi pot privi părinții
cum se întorc din soare mânând din urmă boii
copita grea se-ngroapă în lutul năclăit
și se revarsă drumul peste ogrăzi pustii
mă simte-n aer mama se-nchină și mă roagă
- o dragul mamei drag s-a înserat să vii
ți-am pregătit odaia de oaspeți dinspre rai
spre iad era-ntuneric și știu că ți-e urât
cântai cu voce tare râzându-ți de odoare
și-un drăcușor ghiduș ți s-a ascuns în gât
de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții
iau îngerii în brațe-i astupă la urechi
și-așteaptă ziua-n care umblând hai-hui prin lume
acestor vorbe grele să le găsești perechi
m-amuz de-așa-ntâmplare cu mama dojenind
înăbușind cu paie trudite dobitoace
îi intru și îi ies prin sufletul plutind
ea râde mă alungă: - sunt moartă dă-mi dar pace!
Comentarii
Ani -
Privire prin fereastra deschisa a raiului, la cei dragi, plecati din lumea materiala. Bucuria revederii este reciproc impartasita. Aceast fapt, nu trebuie sa fie un obstacol, viata are sensul ei, obiectivul pentru care am fost trimisi, trebuie sa se finalizeze..O unda de sensibilitate, bucurie si dor traverseaza poemul. Prima strofa se evidentiaza prin imagin inedite ale zbuciumului sufletesc. Metafora improspateaza continutul. Domnule Vasile, mi-a placut poemul, felicitari.
koga ion -
Ani, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
Aranca -
este un poem apropiat sufletelor care isi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi... ai metafore deosebite: "numai de-acolo încă îmi pot privi părinții cum se întorc din soare mânând din urmă boii" sau "de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții iau îngerii în brațe-i astupă la urechi" etc. o observatie: in strofa IV se cam repeta "ți" . titlurile par prea multe. "Mamei"...
koga ion -
Marina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...