aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
un text scurt, dar foarte profund. îmi place metafora fântânii, devine un laitmotiv la tine :) aici eu înțeleg prin fântână un izvor sufletesc ce se desface în "adâncuri" ale altor suflete. frumos, ca toate celelalte...:)
cami - iti multumesc pentru semnul lasat aici si pentru cuvintele tale generoase... adevarul este ca eu consider acest mini-poem, mai profund decat ar parea la prima citire, poate ma insel ... chiar ma intreb: oare conteaza parerea mea despre propriile texte:))
anna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
da cami, dar daca scriem doar pentru noi, putem pastra poeziile intr-un sertar, le citim din cand in cand pentru a ne mangaia orgoliul de creatori si le asezam frumos inapoi... cand le dam drumul in lume, ne asumam o sarcina si un risc, inseamna ca scriem si pentru ceilalti si cred ca trebuie sa ne intereseze parerea lor, e important cum suntem intelesi, ce reusim sa transmitem... pentru ca de asta depind multe:) e importanta parerea noastra, atunci cand am dobandit mestesugul vorbelor... dar pana acolo e cale de strabatut... si tot am putea fi acuzati de lipsa de valoare. ca e totul interpretabil... aici ai dreptate, dar parca ce e cu adevarat valoros iese singur la suprafata:)
Comentarii
Aranca -
cel insetat trece pe linga fintinile nesomnului, la nesfirsit...
anna -
aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
cami -
un text scurt, dar foarte profund. îmi place metafora fântânii, devine un laitmotiv la tine :) aici eu înțeleg prin fântână un izvor sufletesc ce se desface în "adâncuri" ale altor suflete. frumos, ca toate celelalte...:)
anna -
cami - iti multumesc pentru semnul lasat aici si pentru cuvintele tale generoase... adevarul este ca eu consider acest mini-poem, mai profund decat ar parea la prima citire, poate ma insel ... chiar ma intreb: oare conteaza parerea mea despre propriile texte:))
cami -
anna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
anna -
da cami, dar daca scriem doar pentru noi, putem pastra poeziile intr-un sertar, le citim din cand in cand pentru a ne mangaia orgoliul de creatori si le asezam frumos inapoi... cand le dam drumul in lume, ne asumam o sarcina si un risc, inseamna ca scriem si pentru ceilalti si cred ca trebuie sa ne intereseze parerea lor, e important cum suntem intelesi, ce reusim sa transmitem... pentru ca de asta depind multe:) e importanta parerea noastra, atunci cand am dobandit mestesugul vorbelor... dar pana acolo e cale de strabatut... si tot am putea fi acuzati de lipsa de valoare. ca e totul interpretabil... aici ai dreptate, dar parca ce e cu adevarat valoros iese singur la suprafata:)