dragul meu,
am descoperit
frumusețea atingerii unui om
dincolo de interzis
secreția ta e lumina,
o lumină mirosind a mentă
și a vis
sânii mei în palma ta-
două călimări de cerneală,
una roșie cu sigiliu,aorta,
a doua e un râu
lângă care am devenit femeie,
ascult
cântul tău prin munții mei
ușile patului se deschid spre o poiană,
poiana împletește din ramuri o cameră de oaspeți,
păsările vin în cioc cu fân,
greierii cer să li se aducă noi arcușe,
totul e pufos,
pumnul de licurici din noi își aprinde șiragul
poiana asta e fermecată, iubite,
se învârte
și ne trage de arc spre adâncuri,
în mine, în tine,
simt inima ta cum
se întinde ca o năframă
pe care-mi pictez,
sorbindu-ți trupul,
pentru prima oară,
chipul de fosfor
în
ora celor o mie de poeme
dansând prin ploaia verde
Comentarii
Virgil -
textul nu e prost dar am rezerve fata de valoarea poetica a cuvintului secretia, cel putin in contextul acesta
queen margot -
eu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
Virgil -
n-am prea inteles ce legatura are obiectul rezervei mele cu obiectul libsei tale de rezerva dar probabil ca o fi ceva si nu m-am prins eu. iar daca este vorba de context atunci imi sustin parerea. interesant c esti deschisa la ideea de schimbare sau evolutie a unui text. nu toti sint.
queen margot -
sunt unul din cei mai refractari oameni si poeti la ideea de schimbare daca nu o consider intemeiata insa, in ciuda reactiilor mele impulsive, meditez asupra unui text si revin peste timp la el. va multumesc pentru faptul ca acordati atentie poeziilor pe care le scriu, semn ca va spun ceva...