anna -
lăsasem să se înnopteze
nu ne vedeam niciodată fețele
știam că ne privim din pricina clopotelor
ce se auzeau la răstimpuri
mereu venea cineva
prelungea ore infinite până la noi
precum o piatră zburând
pe suprafața unui lac
ne-a fost dată simțirea în cercuri
singurul râu în luntre
de mesteacăn
urcăm toate veacurile clipei la bord
un înger ne visează o singură dată
mi-ai spus
sub cămașa subțire
curiozitatea unui drum neumblat
mă străbate
Poezie:
Comentarii
Aranca -
si nu e nici macar o luntre de mesteacan sa ne duca sufletele dincolo la marginea ochiului care viseaza sa putem auzi la rastimpuri clopotele stinghere din celalalt. luminile isi masoara nemarginirea si urca incet in cautarea stralucirii altor lumini. metafore cizelate cu sensibilitate. deosebit mi se pare: "un înger ne visează o singură dată mi-ai spus"
cami -
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
anna -
Aranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
anna -
Cami, din pacate innoptarea aceea a sapat maluri adanci ... totul e doar o "simtire in cercuri" pe aduceri aminte, am pierdut visul ingerului... ma bucur ca treci pe-aici, multumesc!
bobadil -
Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
anna -
esti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
Aranca -
Andu Moldovean, este nu numai o bascalie tipica de cartier (...) ci si o lipsa crasa de bun simt sa asociezi orice persoana care are domiciliul in Spania cu mediatizatul cules de capsuni. Nu este locul si nici cazul sa dai lectii de stil, jignind persoane astfel, doar pentru ca au scanteia de talent care altora le lipseste...
Sapphire -
Andu, comentariile trebuie să se abțină de la comunicări personale și să nu atingă autorul sau alți comentatori. Critica, oricât de usturătoare, este binevenită, dar aluziile jignitoare, nu. Repet, nu facem aici educație; te rog să păstrezi linia bunului simț și respectul în comentarii. Anna, îmi pare rău că a trebuit să intervin astfel sub acest text al tău. Chiar n-ar trebui să te simți nevoită să justifici nimic aici decât scrisul. Sper să reușim să păstrăm asta.
Virgil -
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
bobadil -
Aveti dreptate, revin cam tarziu (dar niciodata nu e prea tarziu asa-i?) pentru scuzele de rigoare, Andu P.S. Pentru Nuta pe text: poezia asta este un exemplu cat se poate de tipic despre "cum nu trebuie sa fie scrisa o poezie" si voi argumenta cat ma pricep la ora asta, oarecum pe fuga. Unii oameni inca traiesc cu impresia ca poezia este o colectie de "cuvinte cosmetice". Nu, poezia este un mesaj... iar acest mesaj are un continut si un mediu de transmitere. Poezia se scrie pentru cel (cea) care o va citi. Noi ce avem aici? Poate colegii mei de site vor admite faptul ca este foarte dificil pana si sa comentezi ceva pe acest text, deoarece exprimarea este atat de intrerupta, de greoaie si de artificiala de te face sa crezi ca acest text este o clona nereusita creata doar pentru a creste populatia terrei (si asa aglomerata) cu inca un exemplar. Hai sa luam "un inger ne viseaza o singura data" - cu un efort aproape suprem de vointa sa analizam... o propozitie care ne duce cu gandul ca "totusi mai multi ingeri ne-ar putea visa de mai multe ori"? "un inger" nu este sustinut de atributul absolut necesar (in opinia mea, in acest caz) "singur" care ar salva de banalitatea interpretarii de mai sus acest vers. Deci "un singur inger ne viseaza o data". O banala inversiune, asa-i? Nu mai insist, imi cer scuze, mai spun o data ca este un poem incredibil de peltic si plec. Andu
anna -
in sprijinul poeziei nu poti veni cu argumente, asta e clar... dar eu nu conving pe nimeni ca scriu poezie, eu doar scriu... si nu ma deranjeaza o parere ci tonul categoric, absolut ... faptul ca cineva se crede indreptatit sa dea, nu sfaturi, ci sa impuna reguli, asta mi se pare o greseala, in poezie nu exista reguli scrise, poate doar un simt, sau poate har ... a lua la disecat un vers sau o poezie, nu tine decat de dispozitia cuiva de a ridica sau de a desfinta un text, mai ales cand detii cunostintele necesare ... eu lucrez cu metafora, e stilul meu, nu stiu daca e bine sau rau, o sa ma edific si in functie de parerile pe care le primesc, dar deocamdata am doua pareri contradictorii pe acest text... de fapt, ce e poezia? poate sa-mi spuna cineva?