recreația mare

imaginea utilizatorului Alexander
frica este o uniformă

începând cu anul
24
s-a schimbat codul numeric al sentimentelor
care nu se mai potriveau cu gesturile

păreau un film
cu sonorul deviat

persoane precum
Maria Elena Alina Victoria și tot așa
deveniseră substantive comune
și ăsta e adevărul

se descoperise meseria viitorului
/psihologia/cu orice preț

un psiholog adevărat
te-ar pune să numeri până la zece
și când nu te aștepți
ar zice
stop
acum spune ce simți

recunosc
până ieri credeam că portocalele
au aripi
dar nu
ele au doar gust

și tot așa
cu fiecare lucru în parte din viața mea

Comentarii

Ștefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.

fara sa vreau am scris i in loc de I. pt ca in mod curent se foloseste i. daca e slaba poezia imi cer scuze. dar nu regret. multumesc de recitire

Ideea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?

aici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul

Te joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.

paul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan

erata, acest frumos lucru, arta.

Scuză-mă, Ștefan, am uitat să-ți arăt părțile bune, mai multe, am început cu vestea rea și m-am oprit acolo. Deci secvențele bune sunt: 1,2,4, 5, și ultima, a șaptea. De altfel ți le semnalase și Paul. Amestecul acesta frapează la tine: de versuri excelente lângă subnaivități banale(vezi citatul anterior cu portocalele). Nu trebuie să fii decât puțin mai exigent și crești frumos.

si eu spuneam aceasi lucru. cu bucurie am primit primul comentariu. zau asa, face parte din crestere. oricum te mai astept stefan