de câte ori trec pe lângă mihai viteazul
cu 90 sau cu 86
îmi aduc aminte de doamna de franceză din liceu
cum i-a răspuns unui coleg când o rugase doamnă
mâine plec în cantonament vin la craciun
să mă treceți și pe mine m-a rugat dom antrenor sa vă rog
în timp ce vorbea el se ridica pe jumatate
scaunul se ridica și el
zdrang!
se proptea de banca din spate privea
nu în pământ
puțin lateral spre chiurtu
schițând un zâmbet timid în colțul gurii
chiurtu îl ignora rânjea și se uita obraznic la doamna
ea a răspuns abia auzit
xule (nu-i spun numele acum e fotbalist celebru)
vrabia mihai viteazul! afla de la mine fundașule
vrabia mihai viteazul a repetat
parcă și mai încet frunzărind catalogul aiurea…
de câte ori trec pe lângă liceul mihai viteazul
cu 90 sau 86 spre universitate
dacă șed pe un scaun din dreapta imi amintesc
cum o privea chiurtu pe doamna de franceză
fix in ochi iar ea și-i ferea
și văd ca aievea ce imaginasem atunci
o vrabie grasă cu pupilele trase sub pleoapele scurte
cu ghearele în sus țepene tresărind în somn
intr-un ocean de mălai strălucitor
în soarele unei dimineți de toamnă
Comentarii
bobadil -
Un poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
Virgil -
uite dom'le un text in care poezia "doare". am aproape senzatia ca l-a scris aproape in batjocura Ioana, l-a scris ca sa te doara sa vezi cum lasa poezia goala sa se vada acolo. cum sufera, prelingindu-se pe o margine rece si cruda de viata. e o arta si asta
solomon -
face parte din seria nostalgicelor. cred ca e timpul... va multumesc.
lucian -
un titlu potrivit acestor marunte cuvinte adunate in si la gramada. parca ar fi unul din tablourile Profetului.
solomon -
lucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.