nu te uita la degetele mele
le-am fumat că n-am avut țigări
nu te uita la stomacul meu
nu i-am dat mâncare și-a dispărut
nu te uita la picioarele mele
am alergat atunci când Adam n-a mai putut fugi
sângele meu este un Isus multicompus
sunt patronul Acestuia
pe El vi-L livrez când îmi lingeți pantofii
pe el vi-L dau bonus atunci când
filmele de acțiune mușcă din carnea tot mai putredă
„soțul meu” – „soția mea”
se îngaimă într-o limbă
asediată de cifre
așa se nasc oamenii
așa ne ascundem și noi
pe patul de moarte - în veșmântul lor fragil
epuizant
acolo unde bătaia aripilor de înger
nu fac doi bani
unde un ventilator electric
e mai binevenit decat respirația ta.
Poezie:
Comentarii
queen margot -
desi nu contest ca exista imagini poetice ce merita a medita asupra lor, nu inteleg unde vrei sa ajungi tinand cont de unde pleci ca discurs liric.remarc o anumita duritate a viziunii poetice... usor haotic poemul tau... e un alt gen de patetism care deriva dintr/o detasare studiata nu una libera. citeste/l de multe ori..cauta sa aiba un sens cele spuse de tine, cauta sa spui altfel cele ce s/au mai spus. parerea mea e ca ar trebui sa fii mai exigent cu textele tale.
stefan doru dancus -
Multumesc, ma voi gandi la ce mi-ai spus. Ce zici de "Scrum II"? Sa ai pace, Dancus
lucian -
aici poemul straluceste doar în primele două versuri. imi par fantastic de puternice. cele ce îi urmează se muncesc spre a se înălța, cel puțin, la nivelul lor, fără a reuși.