"we speack about an orange's party in your body, woman" asta e engleza de balta, eu zic mai bine nu o folosi daca nu o stii consider ce e aici un text slab. pur si simplu ma tot uit la el si nu vad unde e poezia

Deci, prima strofă. O avalanșă de imagini care generează o senzație de haos îmbibat în erotic. Ce înseamnă „catapulte orgasmice ale durerii”? Ultima dată cînd m-am uitat în dicționar orgasmul era un apex al plăcerii nu al durerii. Ce e aia „stalactite de bambus”? De ce de bambus? Ce e aia „ploi cu dinți de lapte”? Ploi care... cad, sau dinți care cad? Păi cam amîndouă chestiile cad. Că așa le e natura. Ce rost are să ne spui banalitatea asta? Cum pot „eșua” niște sîni? Probabil ai să îmi spui că prin cancer. Nu cred că sînt de acord. Mai ales că de obicei cancerul la sîn nu se întîmplă la amîndoi odată. Și în plus nu cred că o poți privi ca pe o „eșuare” a lor. E ca și cum ai spune că te fac de rușine. A doua strofă. Trec peste eroarea de formulare în limba engleză care e total aiurea. Așa cum a spus și Emilian, imaginea cu eprubeta e cam singura care are ceva poetic în ea. Habar n-am ce rost are obsesia asta pentru orange-portocaliu. O fi de la faptul că în adolescență sînii sînt ca două portocale... no comment. Strofa a treia. Nici un verb. Ce e ”numărătoarea inversă a pânzei de păianjen”? M-am tot uitat și nu am priceput. Și nici nu mi-a transmis nimic decît o senzatie de ”la asta tre' să mă uita așa sau tre' să întorc fotografia cu capul în jos?”. Nu mai spun de barbă albastră. Habar n-am ce caută acolo. Restul. ”paharul de unică folosință al tumorii” mi se pare o expresie care vrea să spună ceva dar se oprește la mijlocul drumului. Nu îmi spune nimic. Și cred că motivul este din nou verbul, sau mai bine zis lipsa lui. Finalul e ciudat. Care era drumul inițial? Și de ce alt drum? Ce are asta de a face cu un fel de operație de cancer despre care vrei tu să vorbești aici? De ce alt drum? Te urmărește cineva? Nu se poate înțelege nici logica și nici rostul aluziei. Lipsa verbelor. A nu folosi verbe nu este un păcat dar este o artă în poezie. Trebuie să poți doza imaginile și să le poți folosi pictografic sau senzorial suficient de bine ca sa suplinească sau să sugereze verbele necesare. Dacă nu știi să o faci riști foarte mult. O bună metodă de a verifica asta este să citești textul cu voce tare de cîteva ori sau să pui pe cineva să îl citească și să îl asculți foarte critic. Cu siguranță alții vor fi mult mai critici decît subiectivismul tău.