alb miraj

iarna-și plânge cu fulgi mari
cerul despuiat de păsări
și penele se topesc
în căușul palmei
în treacăt ciocurile negre
se izbesc în ferestrele sufletului
căutându-mă,
fără să știe
că plecasem cu ultimul stol
alungând triunghiul soarelui.