ai rămas o clipă cu pensonul pudrându-ți obrazul
colombinul din oglindă părea un charlot
suspendat de propria-i nefericire

apoi mi-ai întins mâna decojind noaptea
într-un fundac al urechii drepte
un greiere îmi învârte o flașnetă
ar vrea să se plimbe printr-un arondisment parizian
dorințele mocnesc între dinți ca o falangă fluorescentă

pe trotuarul din fața cafenelei
un sacerdot ar vrea să traverseze
oare întoarcerea capului este o cădere în păcat?
încearcă să nu pară impresionat
de standul cu ediții princeps

în colț o statuie cu abelard și heloise
par doi copii arși sub un rug de ferigă