Sunt coarda lirei ce încânta irozi în nopți târzii.
Vibrez în cântări pentru suflet și pentru beții.
Umplu în surdină banchetele cu farmec.
Cu pieptul decoltat tremur din trupu-mi de divă
Și cu dansul meu cioplesc în piatră inimi.

Sunt balerina ce dansează pe retina ochilor tăi,
Ca un fulg de păpădie abia atingându-ți privirea.
Plutesc în tăcere ușor și mă împrăștii aiurea
Risipit de respirația care taie în aer ca un cuțit
Înfipt în pântece de un al nimănui cerșetor.

Sunt clapa pianului care nu interpretează nimic
În nici o arie de nimeni compusă și imaginată.
Fildeșul din care am fost conceput mă apasă
Și sub greutatea lui stau imens de liniștit
Ca o statuie sub cer, ca un scaun la masă.

Sunt preotul care spovedește numai vinovați și
Pentru că îmi este milă de păcatele lor multe
Și nu îi pot judeca pentru cele în lume făcute
Îi dezleg pe toți și cu iubire îi despart în cete
De îngeri căzuți și îngeri ce vor să se îmbete.