m-ai adus aici, mă iubeai enorm,
mi-ai lăsat și ceva bani de telefon
pentru orice eventualitate, fiindcă
oricum tu aveai de gând să mă revezi
aproape în fiecare zi

mi-ai zis că nu vrei să te știi împăiată
sub circumvoluțiunile creierului meu,
așa că mi-ai rechiziționat toate pozele,
toate icoanele pictate de mine pe sticlele
de ceas, când priveam secundele și-mi ziceam:
vine, se săvârșește, mi se oferă... AMIN

și mi-ai înapoiat darurile,
privește-le de-acum o viață întreagă
și hotărăște tu într-un final: arăt eu a femeia
căreia să-i daruiești flori ale soarelui
artificiale?