cuvântul ce ascunde alt cuvânt și-n el un alt cuvânt își face drum
e lumea ce-n descântece se trece și-n taine vânturate-n vânt
vorbind legendă, căutăm răspunsuri, cuvântul sacru
un făuritor.
păstrat în teacă-n cerul gurii, puterea colților ascunde
topind saliva în otravă, își cere preț de sânge viu
iar lucrurile își urmează cursul, nimic nu poate fi grăbit
și-o știu.
am învățat cum să învăț să cern păstrând scheletul
coloane stranii ce-i susțin ecoul în ascensiune
vocale ce se-ntorc de nicăieri și îmi arată
vârful
respiram cu nesaț timpul răscolit de curgerea clepsidrei
și dansam călcând tăișul cuvintelor scoase din teacă
la adăpostul libertății de mișcare
cu frenezie.
și-am fost străin în multe limbi străine
închis în mine ca stiletu-n teacă
câștigându-mi dreptul
de-a mă-arăta.