zenobia zenobia
inelul încă îți poartă tăcerea sub diamant
pe degetul gardianului îndragostit
în timp ce ne jucăm
de-a lumină și întuneric
desenăm linii de zebră
pentru trecerile umbrelor noastre
zenobia zenobia
trunchiurile înalte
din pântecul deșeretului
încă-ți rostesc numele
în fiecare dimineață
ducând soarele pe umeri
iar nisipurile mărșăluiesc
în jurul lor
așteptându-ți tălpile desculțe și pline cu ploi