Virgil -
rechizitorii
cred că putem face experienţe pe copii
acum că am dărîmat zidurile acelea
cu care propteam ideea
de graniţă
am golit munţii de animale şi cimitirele
de eternitate cred că
putem vedea cum li se contorsionează
fără cuvinte sufletul ca un stejar strivit de asfalt
acum cînd am reuşit să le digitalizăm istoria
şi să facem revoluţii în direct pentru orice gust
cred că putem să le privim grimasa cinismului adolescentin
pînă la transfigurare
acum că l-am turnat pe dumnezeu
în cele douăsprezece semne ale horoscopului
şi am reuşit să eliberăm francize pentru memoria neamului
cred că putem să le studiem în cea mai pură formă
iubirea de ţară
acum cînd le-am răpit-o
împreună cu amintirea ei
Poezie:
Comentarii
Pentru mine titlul este un
Oriana -
Pentru mine titlul este un turn-off pentru că mă duce cu gândul la o anumită realitate menghelist-holocaustică, if you know what I mean, şi deşi înţeleg ce vrei să spui aş fi preferat să fie altfel spus chiar riscând o cucofonie cum "experienţe cu copii" ceea ce ar fi sugerat că părinţii au partea lor în acest experiment, ca subiecţi, şi ar fi justificat folosirea persoanei întâia plural la care, by the way, nu subscriu în totalitate şi acesta este cel de-al doilea turn-off al textului tău din punctul meu de vedere. Şi ca să strâng a treia oară şi definitiv robinetul mai este şi tematica aceasta foarte sensibilă şi riscantă a patriotismului la români, o noţiune injectată zilnic în epoca de lemn mânjit cu aur, şi ca orice medicament abuzat şi fără voie nu îşi mai face [uşor] efectul.
Oriana - ştii cum este,
Virgil -
Oriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
Nu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?