cînd am închis ochii
am înțeles că dacă va fi să exist
va trebui să exist ca bărbat
bărbatul sforăie și pune mîna pe
marginea patului într-un fel anumit și
generalizează tot ce întîlnește atingerea ei
căldura îi vine din ghemuirea în formă
de soare în ceafă răsăritul doare-ncordat
bărbatul fiară cu semnul dinților de copil
în pîntec încheie alianțe cu sînge străin de femeie
doamne m-ai chemat am răspuns o clipă
am adormit îmbăiat în copaia de salcîm legănat
se făcea că eram din nou gîndul
ecoul bărbatului care nu vine
din mine cad atunci stînci și tresar
caii în somn se răstoarnă pe spate
mușcîndu-se