Am plecat călare pe caii nopții
Din cerul meu în cerul tău îndepărtat
Să te caut prin grădinile cu migdali
Ori prin templele înțesate de lume
Care poartă la gât crucile răstignirii.

Păsări neștiute, sunete neauzite, lumini
Tot felul de flori legate-n mănunchi
Și femei mult mai tinere cu fructe în coșuri
E tot ce am văzut în treacăt pe sub nori
Pe pământul tărâmului tău fermecat.

La o răscruce de vânturi înspre mări
Când întunericul se infiltra-n lumină
Am schimbat caii nopții cu caii somnului
Și-n liniștea ademenitoare
Visul acesta în care sunt înghesuit
Se complică tot mai mult
Când să-ți dau de urmă,
Ea se tot îndepărtează-n spațiu.