II

Ador ochii tăi limpezi cu străluciri verzui,
Dar, frumusețe dulce, azi toate-mi par amare;
Nici dragostea, budoarul, căminul, nimic nu-i
Ca soarele fierbinte, strălucitor pe mare!
*
Și totuși, suflet tandru, iubește-mă, fii mamă
Pentru-un ingrat ca mine, pentru-un necredincios;
Și, soră sau amantă, fii vraja ce ne cheamă
În toamna aurie, spre un apus frumos!
*
Nu-ți va fi greu! Mormântul așteaptă; e flămând!
O, lasă pe genunchii tăi fruntea să mi-o pun,
Și, vara cea fierbinte și albă regretând,
Să gust în toamna blândă, dulci raze ce apun!