"Where is the moment we needed the most
You kick up the leaves and the magic is lost
They tell me your blue skies fade to grey
They tell me your passion's gone away
And I don't need no carryin' on

You stand in the line just to hit a new low
You're faking a smile with the coffee to go
You tell me your life's been way off line
You're falling to pieces every time
And I don't need no carryin' on

Cause you had a bad day..."

(Daniel Powter - Bad day http://www.danielpowter.com/)

E o zi bună astăzi. Desigur. Chestia asta este însă atât de relativă încât piticul acela, care apare de exemplu când mă săruți, și-mi spune cu nonșalanță că de fapt este prea cald și nici unul dintre noi nu are chef de asta, dar ne prefacem cu succes, piticul acela, spuneam, sare imediat: Haaa, o zi bună de pus roșii? Nu, desigur că nu, și-l ignor în secunda doi, concentrată fiind să-ți arăt cât sunt de deșteaptă, frumoasă și romantică, în proporții bine dozate, neexagerate, într-un răspuns nu prea lung, nu prea scurt, la mail.

Atunci poate pentru sărit cu parașuta?! Iar? Nu te-ai potolit? E o zi bună și gata, are dreptate, să nu o stricăm. Dar desigur că te poți duce tu să sari cu și fără ce vrei tu. Spare me!

Mnooo... piticul e pitic, și mai ales că-i al meu: Atunci e o zi bună pentru a face dragoste!

Mă uit la el (vorba vine, doar nu credeți că văd pitici!) și mă întreb dacă nu cumva e chiar mai zbanghiu decât mine. Apoi mă prind: își bate joc de mine. Măi cerebralule, lasă-mă cu dulcegăriile, că sunt în timpul lucrului.

Râde înfundat Da, dar te strădui să nu-l superi și să-i arăți că dintre hârțoage gândul îți fuge tot la el!

Uneori am impresia că piticul acesta mă depășește. Desigur, tonul meu se schimbă imediat și în e-mail, devin mai sobră, balanța se înclină, simt brusc nevoia să mă spăl pe mâini de ceva lipicios. Dar nu-i răspund.

E o zi bună de alergat după baaaaaaani! Now you're talking! Dacă mă gândesc la asta, sigur că nu mai am senzația asta de zi-târâtoare.

A tăcut. M-a văzut că mi-am îndreptat coloana și că încep să fac pe șmechera, deturnând discuția, așa că sper că s-a potolit. La urma urmelor, nu apare decât când am tendința de a mă prosti și-ncep să mă uit la roz fără a mai avea senzația de vomă.

Și dintr-o dată, machiavelic cum ar fi trebuit să îmi aduc aminte că este, mă lovește din plin:

E o zi bună de murit. E o zi bună pentru a te despărți de amant. E o zi bună, la urma urmelor. Important este să îți dai seama cu precizie pentru ce!

Aș vrea să-l întreb cu cine l-a făcut mă-sa de-i așa deștept, dar ar fi o întrebare atât de retorică încât aș ameți. În clipa următoare deschid gura să-l înjur. Și asta devine la fel de complicat, având în vedere scurtul și timidul meu repertoriu în materie. Toate manevrele astea îmi dau timp de gândit. Bună de murit zici. De fapt, se spune că oricare zi e la fel de bună ca alta pentru chestia asta. Ai vrut tu să spui ceva mai deștept aici, și eu nu mă prind. A doua parte mă îngrijorează însă...

Poate că ai dreptate, ziua aceasta ar fi o zi bună pentru a începe să mori.

Amant?! Care amant?!

Am uitat să vă spun, piticul ăsta uneori o ia razna rău de tot, cred că mai umblă și prin alte părți și ne mai confundă.