Unde Îl cauți, suflete, pe Dumnezeu?

În care om ai vrea să Îl găsești,
să-ți fie pe măsura necredinței
și-a dragostei de cele pământești?

Nu l-ai privit destul pe cel ce stă
în fața ta și râde când păcatul
sporește, fi’ndcă vrei să-l ispășești
cu ajutorul lui, nevinovatul?

N-ai priceput, din vechile-ți greșeli,
că liturghii se-nalță în surdină,
în casa unde Tatăl te așteaptă,
să spele El, cu sânge, a ta vină?

Tu încă speri să afli alinare
la mâna ce-ți întinde, nemușcat,
un rumen fruct, din care și un vierme
fugit-a într-ascuns, când l-a gustat?

Și, totuși, ce ne suie împreună,
în vrerea noastră, azi, pe-aceeași treaptă?

Ce frică ne aduce mână-n mână?

Ce clopot, să ne cânte, ne așteaptă?