cui îi pasă cînd oamenii mor
cînd în diferențele dintre noi își strivesc alții
rotund scrumul roșietic al țigării
cînd se prăbușesc în abisul toracelui
visele
tîmpitele vise ale unei zile
pe care nu o mai vor încheiată ei muritorii
cu suflete simple
cine plătește pentru această pauză
în rotirea nesuferită a pămîntului
cînd privim nestingheriți
trecerea inerțială a frunzelor a insectelor
a valurilor de gînduri
peste capetele noastre
peste clădiri
ca un stol inofensiv de pterodactili
spre următoarea cumplită
glaciațiune