Privesc soarele cum face săgeți din stropii de ploaie.
Cad în crudul verde al ierbii înfipți făr’ să se îndoaie.
În rai peste nori răsare curcubeul în culori rogvaiv.
Pare că văd îngeri rugându-se în tabloul votiv.

Te conjur clipă să treci printre pleoape ne-nchise!
Raza luminii în eternitate alergând, risipindu-se…
Ca un far la marginea lumii rămân strajă furtunii,
Salvare sfântă celor ce întârzie la marginea lumii…

Și colind cărări ce nu le-am crezut a fi vreodată
Dus de alți colindători pe căi ce lor le-au fost soartă.
Mie îmi pare lumea o poveste și pământ pentru flori,
Cerul albastru întins aiurea pentru umbre de nori.