o liră mică de aur creștea coloane înalte cu păsări
spre tine m-au îndemnat
orbii
pășeam printre urme de sânge tu spărgeai un cuvânt aramaic
pe urme de sânge, plângeai, când
plângând, se rotea un cuvânt aramaic, pe un cer ud de sânge
de ce moara aceasta micuță de vânt se așază în moarte atât de devreme
paletele ei miroseau mai demult a brândușe, dragostea mea sudică,
flori de iasomie visau în volute albastre
în volute albastre visau

iubitule,
oprește tu apa aceasta fecioară
oprește-o să mai spele pe unde de moarte moara aceasta care macină grânele

*

pacea să închidă acum pleoapele tale
pe cărarea aceasta pietruită și albă
vrajitoare frumoasă,
nu privi în ochi pe acela care a spălat cărarea cea albă
nu îți privi în ochi iubitul
la dreapta așază acum tu pădurile ochilor
la dreapta
este un fluture verde
el plutește printre mălini, printre dafini și piersici
răsare apoi într-o lume calină
cu seraficele alizee,
curioasele stele,
ieri pășeam printre urme de sânge
o moară de vânt se așeza între iaduri devreme
plângând te
zoresc
nu mai plânge, iubito,
tu urmează acum cărarea cea albă.