nuanțe de roșu vorbeau în locul buzelor mele
cu parcul de distracții
prin care mă plimb fără sens pe lume
pentru că sensul este un ananas fioros
lângă care se odihnește un pictor de ocazie
mă filase lung
mai lung decât destinul meu
și mi-am dat seama că hârtia lui mă poate înghiți
mesteca digera până într-o eternitate relativă
mergeam de mână cu miriam
ea a vrut un balon verde eu am vrut un dirijabil
până când s-a înnorat între oameni
ploaia poate uda răci omorî dar
nu poate fi sărată
după cum nu îmi pot plânge dulce
mormintele
ele stau pe deal îngrădite frumos
precum chemările vocilor stinse într-o apă care
a înecat mulți tineri ca mine