proastele se îndrăgostesc
nebunele scot ochii privighetorilor şi
dansează pe marte cu ielele

tu
eşti mai curvă mai proastă mai nebună
decât toate păpuşile uigaşe
iei forma ceasului curgător al lui dali
plângi râzi intri şi ieşi din tine ca dintr-o cameră goală
iar drumul (de parcă ar fi ceva la final)
drumul ăsta nenorocit din pat până la baie
de la scrin la măsuţa cu ness ţigară scrumieră
plus dimineaţa care uită să mai explodeze pe cactuşii de la dan
toate astea – mai tari ca aventurile baronului de munchhausen
ca şi cum toate gesturile fiecare mişcare
toate fardurile măştile travestiurile quiproquourile
toate visele – minciuni colosale – cât un gulliver
mestecând o lună pitică

te uiţi prin oglindă vrei să-ţi ajungi
nu te agăţi de nimic nici nu exişti
le dai dracu de gene înjuri pasta de dinţi
scuipi sânge în chiuveta cu smocuri
îţi aminteşti de creaturile alea cu spume la gură din alien
sprâncenele trebuie aranjate şi părul şi părul

şi-ţi bagi picioarele în ea de dimineaţă

fardul masca sacoul colierul din oase de buffalo hăituit
geanta bricheta telefonul
în sfârşit
dimineaţa bufneşte în cactuşii de la dan
nici nu ştii
tu eşti mai curvă mai proastă mai nebună
decât toate păpuşile ucigaşe
*
te iubeam pentru minciunile tale
pentru felul în care luai forma celei mai fericite femei
cu geantă albă pe umăr ochelari de soare cu ramă albastră.
şi mofturi cât casa