Ne întâlneam pe maidan, după şcoală, la o miuţă. O atmosferă strânsă cu grebla, prinsă de piciorul copilăriei ca melcul lipit de fântână ne umezea ochii, trăgând după ea câteva visuri absurde, cum ar fi - să ajungi într-o zi la lotul naţional. În după amiaza aceea cerul era buzumenit de nişte nori musculoşi, pe sub pielea lor măslinie alergând şarje electrice, ca nevăstuicile prin întinderea cu clăi de paie de dincolo de izlaz, rămase din anii trecuţi. Aveam ca îndatoriri importante pe langă lecţii, păscutul unor amărâte de oi, capre, vaci, raţe şi unii, chiar scroafa cu purcei.
Eram eu, popândău, gâlcă, mucea, pobeda, strofolcea, vulpe, strachină, beică, gumaru, pârţoc şi frate-su dingă. Eu eram puradelu' pocăitului şi-i obligam înainte de meci să ne plecăm capetele şi să zicem o rugăciune. Când era rându' meu mă rugam cam aşa: îţi mulţumesc, Doamne, pentru izlaz şi pentru iarbă, pentru mingea asta spartă de cauciuc pe care vrem s-o bătem fără să ne bătem, păzeşte-ne Tu caprele şi oile să nu meargă în porumbul, grâul şi sfecla colectivului, să le prindă meragiu'. Altădată, unul dintre amici mi-a furat pantalonii de monton care-i pusesem în loc de bară, când m-am rugat: Doamne ce mare eşti Tu, şi cum ştii că n-am niciun ban şi am găsit, trecând pe langă coperativă doi lei, cu care îmi cumpăr mâine savarină la şcoală...
Lucruri d-astea, practice, îmi veneau mie în cap să mă rog când eram copil. Nu m-am rugat niciodată s-ajung în America, să am dolari sau alte prostii.
Când să începem joaca, am dat cu banul de 25 şi a ieşit să se roage pârţoc. Hai mă, prindeţi-vă de mâini. A închis ochii şi a început:
paparudă rudă, vino de ne udă, ca să-nceapă ploaie, să curgă şiroaie, cu găleata, leata, peste toată şleata, unde dă cu maiu să curgă mălaiu, foamea să ne-o stingă, mie şi lu' dingă,
paparudă nouă dă doamne şi ouă, castraveţi şi roşii, crească mari cocoşii, făinei de grâu nu îi pune frâu, şi ploaia să-nceapă ca un fir de ceapă, doamne, dupa meci, când mă-ncui în beci...
Amin, mă, pârţoc, doamne-ajută şi-ncepurăm, în sfârşit să alergăm, împărţiţi în două echipe de câte şase, după băşică. Pobeda ne dădea lecţii la fotbal, iar la alergat, ne băga după mânecă. Gâlcă se supără rău când i-o dete printre picioare şi-i trase una la fluieru piciorului de-am crezut c-a trăznit undeva. Atunci începu ploaia, da nu cu stropi, ci cu pumni. Lu' strachină îi mutară o falcă, la mucea, nasu' i se smici în sus, vulpe, al naibii de şiret se făcu nevăzut, eu m-am ales cu un cap de mătăciune în urechea dreaptă de-am văzut stele verzi ieşind din colţul apusului. Maja mea de speranţă c-o s-ajung la lotul naţional se risipi prin carcasele serii care venise tiptil împreună cu două umbre înalte de cai, pe care stăteau căniţi, rigizi, implacabili dijmarii CAP-ului. Animalele noastre, drăguţele, behăiau încartiruite între pereţii unor grajduri pe care eu, cel puţin, le-am văzut întotdeauna ca pe nişte sarcofaguri enigmatice...