hai să ne dăm din nou de-a dura
printre cutiile astea scumpe din vopsea și moloz
mă vei recunoaște după rânjetul ce-mi strâmbă gura
știu
tu vei fi mic și prost
și roz

ne-om aduna amândoi pe marginea lumii
acolo vom sta
cu picioarele atârnând în gol
o vreme voi tăcea
apoi ție sau humei
voi arunca blesteme vechi
sol – aer
sol – sol

nici de data asta nu voi plânge
asimetric și rar
tu vei gânguri înspre singura lume știută
din secundele sparte
haita gândurilor va sorbi nectar
sau cine știe ce sânge de ciută

nu vom fi eroi
de-a doua zi pantofii mei se vor uni iarăși cu zgura
va urma o întâlnire
aceeași doi
si tot de-a dura