uncica, doicica, număr ușor
și-o pleoapă noapte, mă-ascunde în șoapte
și mă îngroapă în tumul de dor

treicica, pătrica m-ascund de tine
iar visele mele umblând somnoroase
îmi spun că nu-i bine în suflet la mine

cincica, șesica sunt strânse pe-un prici
și toate spaimele, galbene frunzele, mă țin pe-afară
în ploaia bizară târând târlici de furnici

șeptica, optica în baie închise
îmi caută vorbe și fapte uitate, în coșul cu rufe ucise
și ies la talcioc, cu-n zâmbet adhoc de taine seduse

nonica, zecica și o lună plină
se pleacă în noapte, li-i gândul departe și-o șoaptă calină
cu-n braț mă desparte în viață și-n moarte și mă alină cântând în surdină :

hai copile după moarte,
să te-ascunzi, că-i noaptea noastră
luna numără-n fereastră
câte are toamna albastră
legându-și culorile
ploindu-și tăcerile
judecând nuntirile...