ca o tangentă
contemplând imensul cerc
alunecă vocea
lineară îndepărtându-se
pe propria lungime de undă
care-i ascunde urmele
- de ce ne jucăm cu vidul -
și totuși coborâm și mai mult
în miez de sunet
și, cu noi, sunetul se adâncește
cât cuprinzi cu urechea