Năstruşnică fată
te lasă-mi aproape
să-ţi cânt la iubire
în tonuri de ape
numindu-te „verde”,
chiar dacă nu „crudă”,
să ştiu a te pierde
din joacă în trudă…

Şi-apoi să m-aşezi,
ca pe-o chestie rea,
unde oare, ce crezi?!
Tocmai în debara!